Biserica parohială, cu hramul Buna-vestire, este monument istoric, fosta capelă în incinta curţii boiereşti a lui Darie Dărmănescu.
A fost zidită la anul 1790 de spătarul Iordachi Darie (Dărmănescu) şi refacută apoi de fiul acestuia postelnicul Iordachi Darie, la 1829.
Are un pronaos cu turn-clopotniţă, caracteristic bisericilor fortificate. Un fragment din vechiul zid se mai vede şi astăzi în curtea bisericii.
Arhitectural, se încadrează în categoria bisericilor cu plan triconic având sanurile laterale, bine conturate. În interior, spaţiul este destul de limitat, şi ca atare nu vom mai găsi clasica împărţire în naos, pronaos şi altar, ci este de fapt o singură rotondă centrală, boltită, cu o calotă sferică, destinată membrilor familiei boiereşti. Spre răsărit, naosul se prelungeşte cu absida altarului, iar în partea opusă, o tindă joasă pentru slujitorii curţii, care iniţial era dincolo de un perete despărţitor, iar din 1914, înlocuit cu un arc mare, despărţitor.
În peretele sudic al naosului, o nişă boltită marchează locul mormintelor ctitoriceşti. Pe piatra mormântului aflată în biserica, găsim următoarea inscripţie: »Sub această piatră odihneşte roaba lui Dumnezeu Epraxia monahia, din călugărie, iar din mirenie Safta, fiica răposatului, Banul Ştefan Catargi şi fosta soţie a boierului Postelnicul Iordachi Darie, spre pomenire,1841, mai, 26.«
Clopotniţa, de forma unui turn prismatic nu prea înalt se ridică în partea vestică a construcţiei, deasupra prelungirii spaţiului central, care iniţial era despărţit de naos de o uşă îngustă iar după transformările structurale din anul 1988, printr-un alt arc mare despărţitor, care corespunde mai bine nevoilor unei biserici parohiale.
Zidurile groase ale bisericii nu sunt omogene. Sunt construite din piatră şi cărămidă, câte un parament la exterior şi interior, iar spaţiul median a fost completat cu piatră de râu şi moloz. Pentru apărare, erau în zidurile clopotniţei patru crenele, care vizau punctele de acces în incintă.
Biserica a suferit modificări structurale în anii 1914 (când s-a adăugat un pridvor), în 1954 (când s-a despărţit prinr-un mare arc naosul de pronaos) şi în 1988 (când, sub clopotniţă s-a făcut un alt mare arc despărţitor între naos şi pronaos), s-a mărit biserica şi s-a adăugat un nou pridvor cu cafas deasupra. În 1989 s-a ridicat o casă de prăznuire lângă biserică, dotată cu bucătărie, birou parohial şi bibliotecă, precum şi un subsol tehnic, la care s-a adăugat în 2003 o sala mortuară şi grup sanitar.
În anii următori s-a făcut un monument al eroilor din marmură, un lumânărar în fata bisericii, şi s-a înălţat o clopotniţă, la strada principală, cu gard de fier şi piatră cioplită.
Biserica Dărmăneşti nu a avut pictură interioară iar catapeteasma cu inscripţie votiva din 1829, a fost pictată dupa canoanele vechi bizantine, atrăgând atenţia tocmai prin rigurozitatea execuţiei. În 1993 s-au refăcut bolţile, s-au decapat pereţii şi s-au tencuit din nou pregătindu-se de pictură, care s-a realizat până în anul 1995, pictura bizantină, în frescă.
După toate aceste lucrări, făcute numai cu sprijinul enoriaşilor, biserica a fost sfinţită din nou de Înaltul Mitropolit Daniel, sub păstorirea preotului Pantalon Dumitru, la 26 Mai 2006.
În biserica se găseşte icoana Maicii Domnului, de mare valoare spirituală, artistică şi istorică, care a intrat în patrimoniul bisericii la 26 Mai 1834 fiind considerată a fi făcut parte din obiectele aduse de Petru cel Mare, în urma bătăliei de la Poltava (1709) unde l-a învins pe Carol al XII-lea, regele Suediei (M Dragotescu 2004).
Inscripţia de pe icoană este foarte cuprinzătoare: ‘Această sfântă şi făcătoare de minuni icoană a Maicii Domnului, a cărei minuni sunt însemnate pe faţă, afară de multe altele câte au mai făcut care nu sunt însemnate, s-au îmbrăcat în argint şi s-au poliit cu a me cheltuiala, a robului lui Dumnezeu postelnicul Iordachi Darie, spre iertarea păcatelor mele şi a soţiei mele, Safta Catargi şi a copiilor noştri, la anul 1834 , mai 26. Iar Sfânta biserică din temelie a fost zidită de răposatul părintele meu spătar Iordachi Darie, Dumnezeu să-l pomenească şi la anul 1829 s-au prefăcut făcând catapeteasma, zugrăvindu-se şi toate celelalte podoabe precum se vede astăzi, tot de mine sfinţindu-se din porunca Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Veneamin Costachi, de răposatul economul Eftimie, protopopul ţinutului, spre iertarea păcatelor. Pentru care spre pomenire semnăm la anul 1834 mai, 26«.
Maica Domnului din centrul icoanei este încadrată de cei patru evanghelişti în cele patru colţuri, iar de jur împrejur sunt medalioane care cuprind pe sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil precum şi alte minuni făcute de această icoană la anii 1661 şi 1691 dar şi despre lupta de la Poltava.
În patrimoniul bisericii se mai află şi o Sfântă Evanghelie din 1821, donată de Iordachi Darie la decembrie 1845, o impresionantă operă de artă, executată în argint şi email policolor.
Capela-Biserică din Dărmăneştii Pietrii a folosit exclusiv personalului curţii boiereşti până la reforma agrară din 1864. După această dată construcţiile sunt părăsite iar capela a fost transformată în biserica parohială. Până la această dată obştea satului aparţinea de biserica de la Schitul Cozla (Draga) unde aveau şi cimitirul.
Acum parohia numără 640 familii de creştini ortodocşi şi câteva familii aparţinând altor culte, cu care suntem în pace şi bună înţelegere. Ca etnie am putea număra câteva familii de rromi. Parohia este compusă în majoritate, de pensionari. Cei câţiva tineri care mai erau anii trecuţi, sunt plecaţi la muncă în străinătate. Şcoala din parohie care a avut 10 clase, acum are doar clase simultane 1-4, datorită lipsei copiilor, parohia fiind la marginea oraşului, pe drumul care duce la Tg. Neamţ.
Biserica este dotată cu strane noi pentru icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului, şi cu strane noi pentru credincioşi, cu veşminte şi vase liturgice noi, cu icoane îmbrăcate şi argintate.
Întreţinem în bună rânduială biserica, cimitirul, aleile de acces şi curtea.
Avem în grijă enoriaşii noştri mai nevoiaşi sau bolnavi, răspundem şi la solicitările pentru situaţii de calamităţi şi alte nevoi. Suntem atenţi ca turma noastră să nu fie atacată de « lupi răpitori ».
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Biserica ,,Buna-Vestire Dărmăneşti,,
Iată ce este scris pe medalioanele de pe marginea icoanei:
- Vrednicul de vesnica pomenire si fericire marele Petru purtand cu sine acesta icoana in vremea razboiului celui cumplit de la Poltava si rugandu-se marale monarh inaintea icoanei, indata a biruit pe dusmanul sfead.
- Mai inainte unde este acum biserica, s-a aratat in vis oamenilor celor ce locuiau acolo poruncindu-le ca sa se mute la alt loc « si va fi asupra voastra purtare de grija, a lui Dumnezeu, ca eu aici am sa petrec.
- Din satul Krakiauka, un om Teodor a adus pe fiica lui in varsta de trei ani, fiind muncita de dracu care o zgarcea, si cand au pus-o ininrea Sfintei icoane, varsand lacrimi si cerand ajutorul, inaintea tuturor s-a tamaduit.
- Din orasul Krasnaikut o femeie Akilina a adus pe fiul sau Simeon, in varsta de trei ani, fiind orb din nastere si facand Paraclis, a vazut pruncul in ceasul acela cu ajutorul Preacuratei Fecioare.
- Din oasul Krasnaikut sutasul Ioan, avand un fiu Maxim care era foarte bolnav si a murit, plangand parintii lui au chemat spre mangaiere pe Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria inaintea aestei Sfinte icoane si indata inaintea tuturor a inviat din morti fiul lor.
- Acolo o femeie anume Maria a fost bolnava doi ani de zile, de maini si de picioare, oloaga si leproasa peste tot trupul si a vazut pe Preacurata Fecioara Maria din altariu iesind si atingandu-se de dansa s-a tamaduit.
- La anul 1661 august 15, sosind cantarea vecerniei si intrand in biserica, s-au vazut deodata lacrimi la Sfanta icoana din ochiul cel stang si au fost trei zile si s-au uscat pe icoana si multe minuni s-au facut in cesul acela.
- La anul 1669, iulie 10 zile, mai inainte de a se incepe dumnezeiasca Liturghie, deschizand Sfanta icoana, s-au vazut curgand din ochiul cel drept si au fost doua saptamani pe icoana si s-au uscat si multi s-au tamaduit in vremea aceea.
